Fitoterapie vs Alopatie

Care sunt diferentele semnificative dintre
FITOTERAPIE si ALOPATIE?

Fitoterapia - utilizarea plantelor medicinale în scop terapeutic, prin stimularea mijloacelor naturale, fiziologice de vindecare ale organismului - are o vechime de mii de ani şi o eficienţă certă care a trecut cu succes proba timpului.

În ultimele decenii s-a urmărit formarea unei imagini - de cele mai multe ori falsă - că fitoterapia este o metodă complementară alopatiei. În realitate, există destule situaţii în patologie când alopatia este complementară fitoterapiei: aşa este cazul hipertensiunii arteriale stadiul I care răspunde foarte bine la remediile fitoterapice şi numai crizele de hipertensiune arterială trebuie tratate cu medicamente chimice; la fel, litiaza urinară (până în 5 minute) poate fi dizolvată prin fitoterapie, dar colica renală trebuie tratată alopat; alergiile cutanate răspund bine la fitoterapie, dar un edem angioneurotic în puseu trebuie tratat alopat.

Fitoterapia are cel puţin două indicaţii de elecţie:

- cazurile care nu tolerează medicaţia alopată atunci când poate fi înlocuită cu remedii naturale identice ca efect;
- cazurile care răspund la fitoterapie la fel de bine ca şi medicaţie alopată şi când, de fapt, este preferabil să evităm medicamentele chimice pentru a evita reacţiile adverse.

În fitoterapie se folosesc plantele sub formă integrală sau de extracte totale (infuzii, macerate, decocturi, tincturi), spre deosebire de medicina alopată care recomandă doar anumite substanţe extrase din plante, sau sintetizate chimic - substanţe active pure. Principiile din plante constituie un complex biologic organizat, activ pe baza unor acţiuni sinergice, care sunt analoge sau compatibile cu sistemele vii şi la care organismul nostru este mai bine adaptat decât la alimentele semisintetice sau medicamentele obţinute în laboratoare. Este de dorit utilizarea plantelor ca atare sau a unor extracte naturale care să conţină integral complexul de substanţe active.

Cel mai bine este să ajutăm corpul să-şi găsească propriile căi de vindecare fireşti, care sunt de altfel şi cele mai eficiente. Nu trebuie să intervenim în mod artificial, forţând anumite mecanisme deoarece aceasta suprimă manifestarea simptomelor unei boli şi poate crea dezechilibre şi mai mari în altă parte.

Spre deosebire de medicamente, care acţionează strict asupra corpului fizic, plantele influenţează atât corpul cât şi structurile energetice, emoţionale şi mentale ale fiinţei, realizând o vindecare cu adevărat eficientă şi durabilă. De aceea, medicina naturală este considerată holistică, ea adresându-se omului ca întreg şi nu doar unei părţi sau unui organ separat, cum este abordarea în cazul medicinei alopate. În medicina alopată elementul esenţial în tratament este medicamentul care luptă cu boala şi cu simptomele ei. Corpul nu este inclus ca factor al tratamentului decât în ultimă instanţă. El nu participă la tratament, ci suportă acţiunea medicamentului.

Fitoterapia este lipsită de efecte adverse, desigur dacă se respectă dozele adecvate. Medicamentele de sinteză au adesea o listă mai lungă de reacţii secundare nedorite decât de indicaţii terapeutice.

Este de dorit ca iniţierea terapiei să se facă cu plante medicinale şi doar dacă nu se constată efectul dorit să se recurgă la medicaţia clasică de sinteză.

Fitoterapia constituie tratamentul de primă intenţie în următoarele afecţiuni:

- alergiile, astmul bronşic, unele afecţiuni virale, infecţiile cronice microbiene
- reumatismul (unele forme), bolile de piele
- stările de stres şi epuizare, insomnia, nevrozele, bolile psihosomatice
- carenţele în anumite vitamine şi minerale
- intoxicaţiile cronice, hipercolesterolemia, obezitatea
- ulcerul gastro-duodenal, dischinezia biliară, enterocolita, colonul iritabil, parazitozele, constipaţia

Este important de ştiut că efectele plantelor se instalează în timp şi necesită o administrare prelungită - de la 2-3 săptămâni la câteva luni, în funcţie de gravitatea şi vechimea bolii, reactivitatea organismului şi perseverenţa bolnavului în a urma tratamentul. În cazul bolilor grave, tratamentul poate dura şi 2-3 ani, urmând o schemă terapeutică indicată de medic. Fitoterapia cere din partea pacientului consecvenţă şi răbdare, dar oferă în schimb posibilitatea eliminării complete a unor dezechilibre şi boli, revenind la un mod de viaţă natural şi curat.